Alexandru Anton, între despărțiri grele și reveniri care dau speranță la Ceahlăul
Alexandru Anton a vorbit despre experiențele trăite în cariera sa, subliniind dificultatea plecării de la Ceahlăul și bucuria revenirii. „Probabil plecarea a fost mai grea. Când pleci, nu știi dacă vei mai avea drum înapoi”, a mărturisit fotbalistul, explicând că revenirea s-a bazat pe „muncă, răbdare și un antrenor care vede la timp că motorul a repornit.”
El recunoaște că, pe teren, este un jucător ambivalent. „Mă consider un jucător suficient de ofensiv cât să fug la atac cu entuziasm, dar destul de responsabil încât să mă întorc în apărare bombănind.” În plus, Alexandru Anton își păstrează o amprentă specială, fiind printre marcatorii echipei CSM Ceahlăul, un fapt care îi aduce zâmbetul pe buze și o confirmare importantă.
Familia a jucat un rol deosebit în evoluția sa sportivă, tatăl său, fost fotbalist și antrenor de portari, fiind un sprijin critic și exigent. „El este un fan declarat, critic ascuns. Adică mă susține cu toată vocea, dar îmi spune: «Ți-a ieșit doar pentru că ai avut noroc!»” Alexandru Anton a recunoscut că a încercat, pentru scurt timp, să joace în poartă, dar a preferat să fie parte activă a jocului în teren.
Potrivit monitorulneamt.ro, jucătorul își descrie stilul de joc printr-un singur cuvânt: „viteză”. Pentru el, Ceahlăul reprezintă mai mult decât o echipă, sintetizând acest sentiment în trei cuvinte: „rădăcini, încăpățânare, luptă”. Anton își încheie interviul cu un mesaj sincer care reflectă personalitatea sa: „Așa e Alexandru Anton în realitate”.