Comemorarea a 630 de ani de la prima atestare documentară a Cetății Neamț
Comemorarea a 630 de ani de la prima atestare documentară a Cetății Neamț
Duminică, 2 februarie 2025, la Muzeul Cetatea Neamț, a avut loc o slujbă de pomenire dedicată celor care au luptat pentru apărarea acestui important monument istoric. Evenimentul a marcat 630 de ani de la prima mențiune documentară a cetății, atestată pe 3 februarie 1395 prin documentul "Ante castrum Nempch", emis de cancelaria regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg.
Muzeograful Ionuț Stiglet a mulțumit, pe pagina de Facebook a Complexului Muzeal Național Neamț, preotului Gheorghe Marian Filip și tinerilor de la asociația Străjeri Cetății Neamț pentru sprijinul adus în organizarea acestui eveniment.
Cetatea Neamț, situată pe culmea Pleșu, a fost construită în timpul domniei lui Petru I (1375-1391) și a suferit diverse lucrări de fortificare sub diferiți voievozi, inclusiv Ștefan cel Mare. După moartea ctitorului, tronul Moldovei a fost preluat de Ștefan I Mușat (1364-1399), care a încheiat un tratat cu dinastia Jagellonă, recunoscând suzeranitatea poloneză pe 6 ianuarie 1395. Tratatul stipula că domnitorul Moldovei va lupta alături de polonezi împotriva dușmanilor acestora, inclusiv împotriva regelui Ungariei, ceea ce a provocat nemulțumirea lui Sigismund de Luxemburg și a dus la declanșarea unei campanii militare.
Campania a început în ianuarie 1395, cu invazia maghiarilor din direcția Cristuru Secuiesc - Pasul Oituz, în timp ce regele a condus principala armată în Moldova prin altele trecători, probabil cea de la Bicaz. Cetatea Neamț a fost asediată de Sigismund de Luxemburg, dar domnitorul moldovean a acceptat un armistițiu la 3 februarie 1395, în condițiile în care el se pregătea deja să reia ostilitățile.
După această victorie, armata maghiară a fost atacată în ambuscadă la doar 20 de kilometri de cetate, în zona actuală a localității Ghindăuani, unde terenul îngust a îngreunat desfășurarea forțelor. Detalii despre această confruntare pot fi găsite în "Analele de la Putna" și în inscripțiile de pe mormântul lui Ștefan I Mușat, care evidențiază victoria sa asupra ungurilor.
Ulterior, perioada de domnie a lui Ștefan cel Mare a fost marcată de ample lucrări de întărire a zidurilor cetății, care au inclus construcția a patru bastioane și a unui pod sprijinit pe 11 piloni de piatră. Cetatea Neamț a rezistat asediului lui Mahomed al II-lea în iulie 1476, după ce armata otomană a fost înfruntată cu un an înainte la Podul Înalt.
Din a doua jumătate a secolului XVI, cetatea a suferit distrugeri sistematice din partea turcilor, iar între începutul secolului XVIII și mijlocul secolului XIX, a încetat să mai aibă un rol administrativ și teritorial. De-a lungul timpului, fortificațiile au fost dărâmate la cererea sultanului, iar ruinele cetății au avut parte de utilizări diverse, localnicii folosind pietrele pentru construcții.
Alexandru Vlahuță, în anul 1901, remarca puterea de evocare a acestor ruine: "Ce de lucruri n-ar ști să povestească de-ar avea grai ruinele acestea! Când te gândești că a fost atâta viață aici... Inimi care s-au iubit, ochi care-au plâns, viteji care și-au vărsat sângele pe zidurile acestea."
