Iranul și-a îmbunătățit considerabil capacitatea de a pătrunde apărarea antiaeriană a Israelului în timpul operatiunii „Rising Lion”, potrivit unei anchete publicate miercuri de Wall Street Journal. Potrivit rezultatelor, dacă la începutul conflictului doar 8% dintre rachetele iraniene reușeau să treacă de sistemele defensive, în cea de-a doua fază procentul s-a dublat, ajungând la 16%.

În plus, cea mai eficientă lovitură a Iranului a avut loc pe 22 iunie, cu două zile înainte de intrarea în vigoare a încetării focului la 24 iunie, când 10 din cele 27 de rachete lansate au lovit ținte pe teritoriul Israelului. astfel, conform unei surse citate de media israeliene i24News și JFEED, armata israeliană nu a comentat ratele exacte de interceptare, precizând doar că nu divulgă astfel de informații operaționale.

Teheranul a adoptat o abordare tactică variată, bazată pe încercări și erori, afirmă experții citați în anchetă. Aceștia menționează că Iranul a diversificat punctele de lansare, a modificat calendarul atacurilor și a dispersat țintele geografic, ceea ce a forțat Israelul să extindă sistemele de apărare pe o zonă mai largă. Acest lucru a creat breșe pe care le-au putut exploata atacatorii, explica Raphael Cohen, politolog la RAND Corporation, într-o declarație pentru WSJ.

Potrivit lui Cohen, „orice sistem de rachete, chiar și unul foarte avansat precum cel al Israelului, va avea în cele din urmă breșe”. Reteaua de apărare antiaeriană a Israelului, considerată una dintre cele mai eficiente la nivel mondial, a fost testată la maximum în timpul conflictului. Iron Dome, care s-a dovedit eficient împotriva amenințărilor cu rază scurtă, a avut efecte mai reduse față de arsenalul iranian cu rază lungă de acțiune. Pentru interceptare, au fost folosite sisteme precum Arrow 3 și David's Sling, destinate rachetelor balistice și celor avansate.

Conform notației site-ului digi24.ro, Israelul a raportat în timpul operațiunii că a interceptat între 90 și 95% din rachetele iraniene, însă până la sfârșitul conflictului, rata generală a interceptărilor a scăzut la 86%. Acest declin se datorează și atacurilor preventive asupra lansatoarelor iraniene, care au perturbat capacitatea Teheranului de a desfășura rachete cu rază scurtă, învechite și mai puțin precise. Astfel, Iranul a fost nevoit să folosească mai mult sistemele sale sofisticate cu rază lungă de acțiune, precum rachetele hipersonice „Fateh-1”. Unele resturi ale acestor rachete au fost găsite în cel puțin două orașe din Israel, notează experții.

Racheta „Fateh-1” poate zbura cu viteze de peste zece ori cea a sunetului, coborând în unghi abrupt din atmosferă și fiind capabilă de manevre pentru a evita interceptarea, ceea ceface ca acestea să fie o provocare extremă chiar și pentru cele mai avansate sisteme israeliene, explică sursa citată. În fața unui număr tot mai mare de atacuri și a saturării sistemelor de interceptare, Israelul s-a confruntat cu o penurie de rachete Arrow, elementul central al apărării sale multistratificate. Acest fapt a forțat autoritățile militare să aleagă cu strictețe ce amenințări să fie neutralizate, menține digi24.ro.

Evoluția conflictului a ilustrat o cursă tehnologică în continuă desfășurare, după cum explică profesorul Yehoshua Kalisky, de la Institutul pentru studii de securitate națională din Israel: „Evoluăm pe o curbă de învățare reciprocă. Ei își îmbunătățesc capacitățile ofensive, noi ne întărim sistemele de apărare”.