Albumul „The Mountain” al lui Damon Albarn și co-creatorului Gorillaz, Jamie Hewlett, s-a transformat dintr-o pasiune creativă într-o odisee solemnă, după moartea tatălui ambilor artiști. Cu un amestec de influențe indiene și colaborări postume, albumul reinterpretează durerea și reflecția artistică, potrivit pitchfork.com.
👉 Contextul și schimbarea de direcție a proiectului
Ideea inițială a fost ca Damon Albarn și co-creatorul Gorillaz, Jamie Hewlett, să-și reînnoiască voturile creative prin „odisee indiene clasice.” Însă, între cele două vizite în India, această misiune a căpătat o altă direcție. În doar 10 zile, ambii artiști și-au pierdut tații, iar a doua vizită a avut un aer de pelerinaj solemn. Albarn a înotat în Gange, punând cenușa tatălui său în mitologia sa. Pe parcurs, a conturat conceptul pentru „The Mountain,” succesorul albumului din 2023, „Cracker Island.” Pe lângă angajarea unei orchestre indiene clasice, acesta a recurs la arhivele sale pentru înregistrări nepublicate ale colaboratorilor Gorillaz decedați, realizând o convocație a sufletelor.
Cu concepte grandioase în minte, cei doi artiști au procedat ca de obicei. Hewlett a desenat un desen animat în care un Russel cu turban încântă o cobră cu o flaută, iar Albarn a început să ofere declarații precum: „Anii mei de început au fost plini de muzică de sitar și tămâie.” În relatarea lui Albarn, India nu era doar o sursă de inspirație creativă, ci și un refugiu de la „virusul celebrității pe care l-am primit din America,” un glimpse într-o lume în care artiștii „ar putea colabora toți împreună într-un mod minunat, socialist.” A fost insistent în a sublinia că nu a „descoperit brusc spiritualitatea” în tradiția „Eat Pray Love.”
👉 Temele și colaborările albumului „The Mountain”
În viziunea lui Albarn, „The Mountain” a fost o meditație umilă asupra durerii, cu influențe din fascinația tatălui său artist pentru muzica și cultura indiană. Această ambiție deliberată este mai mult sau mai puțin un comportament obișnuit pentru Albarn și Hewlett, care, prin conceperea acestei combinații de punk-uri multirasiale în 1998, au avansat o viziune a hibridizării pop, anticipând epoca noastră de superabundență culturală.
La miezul albumului „The Mountain” există o înregistrare descoperită din sesiunea din 2001: un freestyle al rapper-ului decedat Proof, riffând despre realitatea sumbră a crimei cu cinci ani înainte de moartea sa. Cântecul rezultat, „The Manifesto,” transformă un beat preset pe un vechi organ portabil într-un imn de bhangra de șapte minute, cu aportul rapper-ului argentinian Trueno, întrerupt de o interludii în care Proof reflectează asupra mortalității sale. Emoția muzicii ca aceasta depinde mai puțin de meritele sale compoziționale, ci mai mult de curajul artistic al lui Albarn, care a realizat această ședință muzicală morbidă și a dus ideea până la capăt.
„The Manifesto” este un cântec pop deosebit, dar și un testament strălucit al hubris-ului Gorillaz de un sfert de secol. În restul albumului „The Mountain,” tradiția Gorillaz a albumului „petrecere apocaliptică” continuă, fiind narrată de voci de pe ambele părți ale vălului. „Delirium” îl prezintă pe Mark E. Smith ca un maestru diabolic, iar „The Moon Cave” invită vocile lui Black Thought și ale marii dischoteci Asha Puthli. Alte colaborări notabile pe album includ aparițiile lui Tony Allen și Dennis Hopper, complementate de o gamă variată de oaspeți vii.
Multe dintre piesele de pe album, precum „The Plastic Guru” și „The Shadowy Light,” riscă să devină o fantezie absurdă. Asha Bhosle, la 92 de ani, cântă în hindi despre călătoria spre cealaltă lume, dar Albarn o sufocă sub explozia de pop-psichedelic Disneyfied.
Albarn reușește să transforme durerea într-o posibilitate epică: un apel de a îmbrățișa lumea, chiar și atunci când pare că singura persoană din ea ești tu.
