Deși legea nr. 221/2019 pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011 a intrat în vigoare de la 22 noiembrie 2019, cadrele didactice încă nu pot identifica în mod corespunzător bullying-ul și chiar îl promovează prin ceea ce numim bullying instituționalizat adică bullying efectuat cu complicitatea școlii. Să parcurgem așadar modificările legislative relevante pentru subiectul nostru de discuție și începem cu articolul 1 al Legii nr. 221/2019 care precizează că . Pentru claritate, la articolul 66, alineatul 6¹ din legea mai sus menționată se definește în ce constă bullying-ul și anume “Violența psihologică – bullying este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acțiune sau serie de acțiuni, comportamente ce se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale.” Cu toate acestea, în școli persistă „legea junglei” în care copiii trebuie să se descurce singuri sau să suporte umilințe sistematice din partea altor copii sau chiar a cadrelor didactice ori indiferența complice cu agresorii a acestora din urmă. De asemenea, persistă și concepția conform căreia „nu iese fum fără foc” în care victima este blamată deoarece „a făcut ceva să merite asta”. Inadmisibil! În activitatea mea profesională am constatat adesea faptul că în cazul cadrelor didactice lipsesc sau sunt prea puțin prezente cunoașterea temeinică a legislației anti-bullying, aplicarea acesteia în toate cazurile fără excepții preferențiale, precum și motivația de ordin uman, empatic, de luptă împotriva injustiției și de protecție a celor abuzați – indiferent de particularitățile lor! – aflată la baza ei. Bullying-ul instituționalizat are loc atunci când cadrele didactice gestionează defectuos cazurile de bullying în școli fie prin eșecul în a identifica adecvat comportamentele abuzive specifice bullying-ului, fie prin a lua măsuri greșite inclusiv măsuri represive, dăunătoare victimelor. Până acum, „soluția” la care s-a recurs pentru protecția victimei a fost transferul însă mediul toxic a rămas iar agresorii (fie ei copii, părinți ai acestora sau cadre didactice) nu au răspuns pentru faptele lor. Acum există pârghii legislative cu răspundere penală care pot produce efecte ce includ dar nu se limitează la amendă, închisoare, demiterea cadrului/cadrelor didactice care au gestionat defectuos situația, precum și plata unor daune dacă victima solicită în instanță acest lucru și instanța de judecată decide în favoarea sa așa cum s-a întâmplat deja și s-a aflat despre asta odată ce primele soluționări ale bullying-ului în instanță au fost făcute publice. Bullying-ul nu este o simplă „joacă de copii” sau „întărirea caracterului” iar adulții (cadrele didactice și părinții) dar și elevii au răspunderea identificării și gestionării corecte a situațiilor de acest tip fără a perpetua cercul vicios al asupririi prin ignorare sau prin reacții virulente disproporționate.