De când a candidat pentru preşedinţia României, Nicușor Dan este plin de iniţiative. Probabil i-ar fi ajuns la ureche niscaiva zvonuri, care circulau prin Bucureşti, că atâta timp cât a ocupat scaunul de Primar General a stat mai mult prin birou şi prin sălile de judecată. În restul timpului s-a ocupat de monitorizarea țevilor schimbate şi de şters praful periodic de pe diploma de „olimpic” obținută în anii 1987-1988. Că este plin de iniţiative, ca viitor chiriaş la Cotroceni, am aflat-o dintr-o declaraţie publică a sa, că „are câteva idei”. Din enumerarea lor, rezultă că acestea nu sunt multe, dar sunt fixe, ceea ce binevoitorii consideră că sunt semne de consecvență, iar cârcotaşii că sunt doar semnele de încăpăţânare ale unui matematician captiv între paranteze. Una din nefericitele sale iniţiative (nefericite pentru noi) a fost să blocheze la mantinelă procedura de constituire a noului guvern, prin depăşirea, nepermis de lungă, a termenului de desemnare a premierului. Lălăirea în luarea deciziilor a rămas trăsătura definitorie a primarului de Bucureşti. Prin blocarea desemnării premierului României, peste termenul constituţional, Nicușor Dan a avut iniţiativa de preluare, fără nici un temei legal, a atribuţiilor acestuia. Atribuţiile privind stabilirea programului de guvernare, inclusiv rezolvarea problemei deficitului bugetar, privind negocierile pentru componența coaliției de formare a guvernului şi de susţinere parlamentară a acestuia, sunt în fișa postului de premier, nu în a celeia de preşedinte. Prin preluarea în forţă a prerogativelor premierului, Nicușor Dan nu a făcut altceva decât să anticipeze modificarea Constituţiei, prin înlocuirea republicii semiprezidenţiale cu o republică prezidenţială. Această înlocuire este prerogativa exclusivă a cetăţenilor României, prin referendum, nu a preşedintelui. Această lălăială prezidenţială nu poate rezolva problema crizelor economice prin care trece România în ultimii 10 ani, cu accent deosebit în acest an. Constituţia României prevede că imediat după consultarea partidelor, preşedintele desemnează premierul. Se pare că Nicușor Dan conduce România după altă Constituţie, care îi permite să desemneze un premier, după o suită de inutile consultări, soluţia finală fiind aceeași ca la prima consultare, acelaşi premier şi aceeaşi coaliţie de guvernare. Acest blocaj, care a depăşit o lună de zile, i s-a părut prea scurt lui Nicușor Dan, care a transmis public părerea lui că „aceste consultări ar fi trebuit să dureze două-trei luni”, nu doar una singură. Lentoarea cu care a luat astfel de decizii este nefirească pentru un preşedinte responsabil, dar este firească pentru un matematician obişnuit să gândească mult, înainte de a deschide gura. Nici până astăzi proaspătul preşedinte al României nu a reuşit să ne ofere o explicaţie plauzibilă, în ce priveşte întârzierea desemnării premierului. Misterul a fost dezlegat parţial de Nicușor Dan în ziua de 13 iunie, când Ilie Bolojan a ţinut o conferinţă de presă aşa „de-a dracului”, în care a vorbit populaţiei despre soluțiile de ieșire din criza economică gravă în care a fost băgată România, tocmai de partidele cu care, paradoxal, avea să-şi înșghebeze guvernul său după 23 iunie. Taman în aceeaşi zi cu ghinion, de 13 iunie, Nicușor Dan explica public că amână termenul desemnării unui premier „din cauza a trei litere”. Unii analişti au premeditat cu presupunerea că cele trei litere erau „PSD”, rămase rezidual în memoria matematicianului naţional încă de pe vremea când gratula acest partid cu tăblița suedeză pe la mitingurile USR. În realitate, cele trei litere care îl împiedicau pe Nicușor Dan să-l nominalizeze pe Bolojan, erau „TVA”. TVA-ul a fost principalul obstacol dintre Nicușor Dan şi Iie Bolojan. Nicușor Dan a făcut o obsesie din spaima de a nu-şi încălca angajamentul faţă de electoratul care l-a votat, angajament consemnat într-o fițuică semnată de el în faţa celor de la „Antena 3”, prin care promitea să nu mărească TVA-ul. Ori în cazul din speță, mărirea TVA-ului era principalul obiectiv al lui Ilie Bolojan. Dacă şi-ar fi cunoscut cât de cât atribuţiile de preşedinte, Nicușor Dan nu ar fi căzut în cursa întinsă de „Antena 3” de a semna orice ca primarul. În obsesiile sale, Nicușor Dan nu este câtuşi de puţin consecvent. Şi-a mai luat public şi alte angajamente faţă de electorat, pe care le-a uitat de cum a închis gura. A promis că va desecretiza misterul din CSAT a anulării alegerilor în data de 6 decembrie 2024 şi a mai promis că-şi va publica „Declaraţia de avere”, chiar în cazul în care Curtea Constituţională l-a scutit de această obligaţie. Apropo de Curtea Constituţională, Nicușor Dan a mai eliberat pe gură o promisiune, că nu va permite nominalizări la CCR decât a unor persoane meritorii, în deplină concordanţă cu prevederile legale şi cu totală independență politică. N-a făcut vreo obsesie nici pentru promisiunea aceasta, dar voturile le-a luat. Recent au fost nominalizaţi doi indivizi ca judecători la CCR, indivizi aflaţi în plină discordanță cu prevederile articolului 143 din Constituţie care precizează că „Judecătorii CCR trebuie să aibă o pregătire juridică superioară şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitate juridică sau în învăţământ juridic superior”. Recent nominalizaţii Mihai Busuioc (PSD) şi Csaba Asztalos (UDMR) sunt departe de cerinţele art. 143 mai sus citat, dar au fost împinși politic să intre în CCR. După summitul de la Haga, Nicușor Dan a ţinut o conferinţă de presă la care un ziarist i-a amintit acestuia despre promisiunea cu privire la calităţile profesionale ale judecătorilor nominalizaţi la CCR. Încurcat, Nicușor Dan a explicat că în concordanţă cu echilibrul puterilor în stat, democratic, el nu se poate amesteca în astfel de numiri. Păi, domnule președinte, ştiam şi noi că nu vă puteaţi implica, încă din momentul când aţi făcut promisiunea. Dar pe baza unor astfel de promisiuni, credulii v-au acordat votul. Uitând încă de la început de mandat multe din promisiunile făcute, pentru care a luat voturi, Nicușor Dan ne transmite subliminal să nu avem prea multe aşteptări de la el în cei cinci ani de mandat care urmează. Fac parte dintre acei români care îl asigură pe acesta să stea liniştit, că nu aveam prea multe aşteptări de la el, încă din prima zi de candidatură. Mai slab ca Guvernul Bolojan a fost doar Guvernul Cioloș La investirea Guvernului său, din 23 iunie, Ilie Bolojan şi-a prezentat în fața Parlamentului programul de guvernare axat pe trei direcţii; ordine în finanţele publice, buna guvernare şi respect față de cetăţenii României. Bolojan a susţinut în fața Parlamentului că cele trei direcţii anunţate vor constitui temelia reformării României, singura cale de a ieşi din criza în care ne aflăm. Ilie Bolojan a şocat audienţa, inclusiv pe cei care îl urmăreau în direct la televizor, când mai spre sfârşit a concluzionat că „Programul de guvernare nu este axat pe construcție, ci pe demolare”. În final şi-a turnat cenuşă în cap susținând că „Se cuvine să le cerem scuze cetăţenilor ţării”. Nu a precizat pentru ce cere scuze, pentru ce li s-a făcut cetăţenilor sau pentru ce urmează să le facă. În esenţa sa, programul Guvernului Bolojan se limitează la adăugarea unor găuri la curea, deficitul bugetar, acest coşmar al lui Nicușor Dan, rămânând să fie suportat tot din portofelele românilor. Austeritatea promovată de către tandemul Nicușor -Bolojan este pervers mascată sub populismul tăierilor indemnizațiilor, a sinecurilor, a sporurilor, a bonusurilor, a posturilor pentru clientela politică, nepoți şi amante, dar şi a dezumflării schemelor administrației publice. Toate aceste tăieri prezentate populist şi propagandistic, nu pot acoperi, nici pe departe, deficitul bugetar existent, care rămâne povara cea mai grea din cârca populaţiei. Asupra căreia se va prăbuşi şi avalanşa creșterii anunţate a tuturor preţurilor. Încurajatoare s-a vrut a fi promisiunea lui Bolojan, făcută de la tribuna Parlamentului că „Vom susţine meritocraţia şi profesionalismul”. S-a văzut imediat concretizarea acestei promisiuni, când Ilie Bolojan a prezentat componența guvernului. Un guvern cu 16 miniştri, dintre care mulţi sunt paraleli cu „meritocraţia şi profesionalismul”, iar bomboana pe colivă o reprezintă recordul absolut de numire a cinci vicepremieri, dintre care unul este prim vice-premier și fără de partid. În analiza „meritocratică şi profesională” a celor cinci vicepremieri se distinge clar caracterul de sinecură a acestor funcţii. Declarativ, Guvernul Bolojan fiind calat pe măsuri „demolatoare”, acestea ar fi trebuit să fie dovedite chiar cu ocazia facerii guvernului, un guvern mai suplu. Vicepremieri sinecurişti sunt toţi cinci, în frunte cu eternul Marian Neacşu. Actorul principal în piesa cu „Reforma României” ar fi trebuit să fie de drept premierul Ilie Bolojan, dar Nicușor Dan a avut grijă să-i plaseze un supervizor în persoana lui Dragoș Anastasiu, un tip controversat, umflat cu funcţia de prim vice-premier, căruia i-a pus în mână toate pârghiile de control cotrocenist. Direcţia României, în ce priveşte politica de apărare şi politica externă, este asumată de Nicușor Dan în mod explicit prin acordarea celor două ministere unor useriști din categoria „habarniști”, pe numele lor Moșteanu şi Țoiu, doi analfabeţi funcţional în materie, fără nici o tangență cu meritocrația. Consiliul Superior de Apărare al Ţării (CSAT), care stabileşte politica de securitate a ţării, dar care a provocat şi anularea alegerilor, este un organism format din 13 membri. Nicușor Dan şi-a asigurat o susţinere a „ideilor sale” în proporţie majoritară în acest CSAT. Singura calitate a miniştrilor Apărării şi a Externelor, respectiv Moșteanu și Țoiu, este că aceştia se remarcă prin poziţia lor excesiv bruxeleză şi net antiamericană. Personal, sunt suficient de îndreptăţit să mă întreb care sunt calităţile profesionale ale Ministrului Transporturilor, Ciprian Şerban, în afară de aceea de a fi un pion folosit în diverse rocade. Ca pupil al lui Marcel Ciolacu a fost pus preşedinte al Camerei Deputaţilor pentru a ţine locul cald pentru următoarea rocadă cu acesta, care n-a fost să mai fie. A realizat în schimb rocada cu Sorin Grindeanu, cu care a făcut un schimb reciproc avantajos de funcţii, devenind pupilul acestuia. Acesta a declarat că funcţia de ministru al Transporturilor, unul din cele mai mari şi complexe ministere, „este o adevărată provocare pentru el”. Nu fac decât să adaug că va fi o provocare insurmontabilă şi ştiu ce spun. Singura lui tangență cu transporturile a fost funcţia de preşedinte al Comisiei de Transporturi şi Infrastructura din Camera Deputaţilor timp de aproape doi ani, ceea ce este jenant de puţin. În situaţia lui Ciprian Șerban mai sunt şi alţi miniștri, nu este singurul. Ciudăţenia acestui guvern este faptul că în afară de Ilie Bolojan, niciun ministru nu este liberal sadea. În cazul vicepremierului Dragoş Anastasiu putem parafraza zicala: „Dacă vrei să înmormântezi un caz, fă o comisie de anchetă”, spunând că „Dacă vrei să înmormântezi o reformă, pune un vicepremier independent să conducă Departamentul Reformă”. Este de domeniul evidenței faptul că reformarea statului nu se poate realiza acum, decât începând cu reformarea partidelor. Între cele trei direcţii preconizate de Ilie Bolojan nu se regăseşte nimic privind reformarea (legislativă) a partidelor . La Palatul Victoria s-a instalat guvernul celei mai proaste coaliţii, pe care o putem numi „pentagonala bălțată”. Spre deosebire de „pentagonala roşie” din 1992-1996, care a susţinut unul din cele mai stabile guverne ale României, Guvernul Văcăroiu. Nicușor Dan trebuie să afle că următorul preşedinte al României ar putea fi David Anghel O ştire de senzaţie, trecută cu vederea, ne asigură că România are toate şansele de a nu-şi mai anula alegerile, pentru a reuşi să găsească un preşedinte mai acătării. Situându-ne în plină tradiţie nicușoristă, aflăm că elevul David Anghel, din clasa a XII-a a Liceului Internaţional de Informatică din Bucureşti, a fost declarat ca „cel mai bun elev matematician din lume”. Anul trecut, David Anghel a obţinut medalia de aur la Olimpiada Internaţională din Japonia, dar a câştigat şi titlul de „Romanian Masters of Mathematics” în cel mai greu concurs internaţional de matematică. Succesul lui David Anghel nu este singular, în România există acum o impresionantă echipă de tineri matematicieni, care pot constitui o valoroasă rezervă de cadre cu care putem combate mediocritatea şi clientelismul din funcţiile de la vârful statului. Recent, la Olimpiada Naţională de Matematică de la Târgu Mureş au participat 380 de elevi din clasele IX- XII. Societatea de Ştiinţe Matematice din România a acordat 191 de medalii, dintre care 33 de aur, 68 de argint şi 90 de bronz. Avem astfel şansa ca în 2030 să alegem, din pleiada de matematicieni, un alt fel de preşedinte.