Limba română - o patrimonială a gândirii și identității
Într-o recentă reflecție asupra importanței limbii române, poetul Nichita Stănescu subliniază legătura profundă între limbaj și națiune. Această limbă, descrisă de autor ca o „patrie” a gândirii, este considerată nu doar un instrument de comunicare, ci și un spațiu intim în care se desfășoară gândirea și sentimentele profunde ale individului.
Stănescu afirmă că este imposibil să gândim fără o limbă. „Pentru mine, iarba se numește iarba, arborele se numește arbore, iar norul se numește nor”, spune poetul, evidențiind că lucrurile simple și concrete sunt cel mai bine exprimate în limba română. El descrie această limbă ca fiind minunată, plină de nuanțe aparte, care devin evidente doar atunci când învățăm un alt limbaj.
Deși recunoaște frumusețea altor limbi, Stănescu subliniază afecțiunea și familiarizarea pe care o simte pentru limba maternă. Aceasta devine un simbol al identității, iar conexiunea sa cu natura este evidentă prin folosirea unor termeni precum „munte”, „iarbă” și „izvor”. Toate acestea contribuie la construirea unei imagerii bogate și personale despre românitate.
În viziunea autorului, limba română nu este doar un mijloc de comunicare, ci și o formă de apartenență. „O patrie fără de nume nu este o patrie”, conchide el, reafirmând că limba română reprezintă rădăcina și esența ființei sale. Astfel, pentru el, „viața se trăiește” prin și în limba română, făcând-o esențială pentru identitatea sa națională.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
