O cronică a decăderii României prin ochii unui mărturisitor al vremurilor
Acum trei decenii, autorul a citit cartea „Ultimii păgâni”, care i-a lăsat o impresie profundă, considerând pe atunci că povestea se referă la alte timpuri și oameni. Astăzi recunoaște că era o profeție despre propria noastră realitate, un semnal despre o țară aflată în declin.
Un tragic tablou al societății este zugrăvit prin resemnarea bătrânilor și agitația dezorientată a tinerilor, ale căror destine sunt tot mai separate. Autorul observă cum valorile s-au pierdut, iar bisericile, odinioară locuri de comuniune spirituală, sunt compromise de influențe politice, uneori chiar prin „portrete cu aureole de împrumut”.
Potrivit monitorulneamt.ro, cuvintele autorului denotă durere și reflecție: „Unii mă întreabă dacă mai sunt credincios. Le spun: «În felul meu.» Pentru unii e prea puțin, pentru alții prea mult.” În această atmosferă, libertatea, odată prețuită, devine o „cătușă”, iar tristețea bătrânilor – un „cimitir viu”.
În fața unei generații tinere fără repere și a unui trecut încărcat de lecții neînțelese, autorul se întreabă cine a rupt legătura dintre generații și de ce România pare un copac uscat. Îndemnul său către recunoașterea suferinței drept înțelepciune rămâne o invitație la reflecție și schimbare.