Moartea în Spitalul Judeţean Neamţ a unei femei în vârstă de 38 de ani ridică numeroase semne de întrebare. Soţul îndoliat vrea să afle adevărul. Nu din răzbunare, ci pentru a răspunde la o serie de întrebări ce e normal să îl chinuie: cum de s-a ajuns la o astfel de tragedie şi, mai ales, o asemenea tragedie putea fi evitată? Pentru a primi răspuns la aceste întrebări a iniţiat o serie de demersuri, legale, cum ar fi sesizarea Parchetului şi a Colegiului Medicilor. Soţul îndurerat rememorează cum a început totul. „În noaptea dintre 29.07.2025-30.07.2025 în jurul orelor 1:00-2:00 noaptea, soția mea, Măriuț Alina-Cristina, m-a trezit cu dureri mari în zona abdominală, central și în dreapta,şi stări de greață insuportabile. Deși i-am administrat un antispastic, nu a avut rezultate, ulterior începând să aibă şi vărsături. Din aceste motive, aceasta s-a prezentat la Urgenţe în cadrul Spitalului Județean Neamț, în jurul orei 5 dimineața, unde a fost preluată de o doamnă doctor. La momentul internării nu i-au fost făcute analize de sânge, în ciuda stării grave. A fost examinată cu ecograf, însă nu i-a fost identificată piatra pe care o avea la rinichi. Soția mea mi-a comunicat că i-a fost administrată o perfuzie pentru dureri si greață, spunând că nu are nimic, deși singura investigație pe care aceasta o efectuase a fost o ecografie abdominală, fără să urmeze protocolul cu privire la analizele de sânge standard ce se efectuează în astfel de situații. Soția mea a fost trimisă acasă imediat după administrarea perfuziei. Venind la domiciliu aceasta era în continuare slăbită si avea o stare generala de rău”, a povestit soţul femeii. „Cum nu i se găsise nimic la internarea în secția UPU, am discutat cu diferite cunoștințe din domeniul medical, pentru a merge cu ea la investigații suplimentare, pentru că nu mi se părea normal să se simtă în continuare rău, fără motiv. O cunoștință mi-a recomandat să revenim la spital când se schimbă tura de gardă de la UPU pentru a fi din nou investigată. Sfat urmat întocmai, prezentându-ne din nou la spital la ora 20.00. La UPU a fost din nou examinată, și i s-au efectuat analize medicale. Rezultatul la sânge a fost unul foarte prost. Astfel că i s-a făcut de urgență un computer tomograf cu substanță de contrast. Analizele aveau modificări clare ce semnalau prezenţa unei infecții grave, iar în urma CT-ului s-a constatat existenţa unei pietre la rinichi. Deși am solicitat ca aceasta să fie transferată la Spitalul Județean Iași, acest lucru deja nu mai era posibil, medicul curant spunându-mi că riscurile sunt prea mari, soția mea având tensiunea 5. Aceasta a fost transferată pe secția ATI pentru a putea fi operată. Operația consta în montarea unui stent între rinichi şi vezica urinară care să stimuleze eliminarea pietrei respective”, continuă povestea soţul îndurerat. Femeia a fost operată, lucrurile păreau că merg bine, însă… „După ce a fost stabilizată, a fost operată în dimineața zilei de 31.07.2025, operația decurgând bine, aceasta trezindu-se, fiind conștientă pentru o scurtă perioada de timp, ulterior intrând in stop cardio-respirator. Din cauză că nu i s-au efectuat analizele medicale la prima internare și nici nu i s-au făcut investigații complete, intervenirea corespunzătoare a fost mult întârziată. De asemenea, menționez faptul că a fost declarată ulterior decesului ca şi cauză, în urma necropsiei, existenţa unui cheag de sânge la plămâni (embolie pulmonară), însă ea nu figura cu nicio boală cronică și nu avea niciun istoric de asemenea boală. Consider că neefectuarea investigațiilor minime obligatorii la prima prezentare în UPU (analize de sânge, consult interdisciplinar) a condus la întârzierea cu cel puțin 12 ore a stabilirii diagnosticului și a tratamentului corect, fapt ce a contribuit decisiv la agravarea stării de sănătate și, în final, la decesul soției mele”, îşi încheie trista poveste soţul îndurerat. Şi întrebările sale merită răspunsuri. Tocmai pentru a primi aceste răspunsuri au fost iniţiate demersurile legale. A apelat la avocaţi şi aşteaptă să vadă ce vor spune instituţiile abilitate în a oferi răspunsuri. „În acest moment de profundă durere, dorim să subliniem că familia Măriuț nu își propune să arunce vina asupra nimănui înainte ca toate faptele să fie pe deplin lămurite. Dorința noastră este una firească și legitimă: aceea de a primi un răspuns clar, fundamentat, care să poată aduce o minimă alinare unui soț rămas văduv în urma unui deces neașteptat și extrem de dureros. Nu acuzăm, nu judecăm și nu anticipăm concluziile anchetei. Solicităm doar ca organele competente să demareze și să ducă la bun sfârșit toate procedurile necesare. Astfel încât adevărul să iasă la iveală, iar dreptatea să fie făcută. Este esențial ca, pe durata acestei perioade dramatice, drepturile clientului nostru să fie respectate integral. Atât în relația cu autoritățile, cât și în spațiul public. Ne dorim un proces transparent, bazat pe probe și pe respectul datorat atât memoriei persoanei decedate, cât și suferinței familiei. Adevărul și respectul față de demnitatea umană trebuie să fie priorități în orice act de justiție. Familia Măriuț așteaptă acest răspuns nu din dorința de răzbunare, ci din nevoia profund umană de a înțelege cum și de ce s-a ajuns la această tragedie”, au precizat avocaţii familiei. Până să vină răspunsurile, rămân semnele de întrebare. Uman, nu ai cum să nu rezonezi cu durerea familiei. Şi nu ai cum să nu înţelegi dorinţa soţului de primi răspunsurile pe care le caută.