Praznuirea Sfinților Împărați Constantin și Elena

Pe 21 mai, creștinii ortodocși din România și din întreaga lume sărbătoresc Sfinții Împărați Constantin și Elena, figuri decisive în istoria Bisericii. Această zi este considerată sfântă și este marcată prin tradiții vechi, iar muncile sunt evitate, conform credinței populare.

Sfantul Constantin cel Mare, născut pe 27 februarie 272 în cetatea Naissus (astăzi Niš, Serbia) și fiul împăratului Constantius Chlorus și al Elenei, a devenit împărat în 306. El a fost un susținător fervent al creștinismului, iar convertirea sa s-a întâmplat înaintea bătăliei de la Podul Milvius, în 312, când a văzut o cruce luminoasă pe cer cu inscripția "In hoc signo vinces" ("Prin acest semn vei birui").

În 313, Constantin a emis celebrul Edict de la Milano, care permitea libertatea religioasă pentru creștini. De asemenea, a convocat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în 325, unde a contestat erezia lui Arie și s-a formulat Crezul, simbolul credinței ortodoxe. Aceste măsuri au avut un impact profund asupra dezvoltării creștinismului.

Sfânta Elena, mama sa, a fost o femeie influentă și evlavioasă. A fost botezată în 313 și a sprijinit construirea unor biserici importante în Țara Sfântă, inclusiv Biserica Sfântului Mormânt. Potrivit monitorulneamt.ro, se spune că ea a descoperit Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos, în timpul unei călătorii la Ierusalim în anul 326. Elena a murit la Roma în 327.

În această zi, românii respectă diverse obiceiuri legate de tradițiile populare. De exemplu, pe Arcul lui Constantin din Roma, dedicat victoriei împăratului asupra lui Maxentiu, este gravat că lupta a fost câștigată "prin inspirație divină". Aceasta rămâne un simbol important al legăturii dintre împărat și credința creștină.

Împăratul Constantin a declarat duminica zi de odihnă legală în 321 și a fondat în 330 noua capitală a imperiului, Constantinopol (azi Istanbul), care a fost capitala spirituală a lumii creștine timp de un mileniu. Sfinții Împărați Constantin și Elena continuă să fie celebrați pentru moștenirea lor durabilă în istoria creștinismului.