Semnificația crucii pentru credința și identitatea națională a românilor

„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34) este piatra de temelie a vieții creștine. Crucea simbolizează mai mult decât venerarea, fiind o chemare la trăirea adevărului, iubirii și jertfei în viața de zi cu zi.

În tradiția românească, Crucea a fost semn de apărare și victorie, iar domnitorii au ridicat lăcașuri de cult ca mulțumire lui Dumnezeu. Sfântul Voievod Ștefan cel Mare „a apărat cu sabia și cu rugăciunea hotarele creștinătății”, iar martirii neamului au purtat această chemare cu demnitate și credință neclintită.

Potrivit monitorulneamt.ro, Sfântul Părinte Arsenie Boca spunea: „Crucea e poarta tainică prin care omul intră în împărăția cerurilor”. Astăzi, lupta pentru credință continuă în fața ispitelor societății, iar asumarea Crucii presupune a nu uita limba, tradițiile și valorile moștenite din trecut.

În cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul: „Cine fuge de Cruce, fuge de Dumnezeu”. De aceea, românii sunt chemați să nu se rușineze de crucea lor, știind că fără jertfă și credință nu poate exista libertate și viitor. Crucea rămâne o garanție atât personală, cât și națională a continuității și identității românești.