Reporter: Pasiunea pentru Ceahlăul a apărut după ce v-aţi cunoscut sau exista dinainte, în cazul fiecăruia? Irina: Pasiunea pentru fotbal am avut-o din copilărie. Seara, când ne adunam acasă, urmăream împreună cu tata meciurile naționalei sau cele din Liga întâi (Divizia A) pasiunea pentru Ceahlăul venind natural, fiind localnici. Rareş: Absolut cu mult înainte de a ne cunoaște. Am avut chiar absențe nemotivate în şcoala generală datorate FC Ceahlăul. Soarta a făcut să-mi găsesc tovarăș bun. Probabil Dumnezeul fotbalului le potrivește Rep.: Care este cea mai frumoasă amintire ca suporter? Aţi trăit-o împreună sau fiecare separat? Irina: Cea mai frumoasă amintire a mea legată de Ceahlăul s-a petrecut separat de soț. În 1999 la celebrul meci cu Juventus din păcate nu am prins bilet pentru meci, dar din internatul liceului am auzit vuietul stadionului la golul lui Scânteie, restul e poveste. Rareş: Din nefericire cele mai memorabile momente trăite, în opinia fiecăruia, le-am trăit separat. Personal, golul lui Tiberiu Șerban din minutul 83 din 2003 contra lui Dinamo rămâne pentru mine cel mai frumos moment trăit pe stadion. Trebuie să recunoaștem că la ce momente am trăit separat, împreună clar avem așteptări mari. Rep.: Când aţi suferit cel mai mult ca suporteri ai galben-negrilor? Irina: În 2024 când am asistat la neputința de la Miercurea Ciuc, asta deși trecusem prin episodul 2016… Rareş: Hmm. Sunt câteva. Multe chiar. Na, așa e viața de suporter. Însă să treci pe lângă stadion și să nu mai ai echipă nu e dureros, e tragic! Să te uiți la teren și să te întrebi: Eu acum la cine mai vin? Asta am trăit eu în 2016. Rep.: Care dintre voi este cel mai înfocat suporter al CSM Ceahlăul? Se poate face o astfel de departajare? Irina: Soțul clar. Altfel nu găseam motiv să-i spun și chiar să-i cer: hai du-mă la stadion că azi joacă echipa orașului. Rareş: Soția absolut. Păi nu mă duce la mare, du-mă la meciuri în august la tribuna I că mă bronzez fix ca și la mare doar că mult mai ieftin. Asta nu e inventată pentru interviu e frază reală înaintea concediului. Ce pot să zic, chiar sunt norocos. Rep.: Se întâmplă vreodată să vă ciondăniţi pentru vreun rezultat, prestaţie a echipei, fază de joc? Dacă da, cum apare apoi împăcarea şi cine face primul pas spre împăcare? Irina: Oooo da. De obicei sunt mult, mult mai optimistă decât el. Eu tot timpul sper în rezultate pozitive și de cele mai multe ori el are dreptate. Eu nu recunosc, dar anul trecut la meciul cu Șelimbăr mi-a dat Dumnezeu după inima mea. Rareş: Vaiii Doamne da. De fiecare dată când joacă echipa prost, efectiv mă exasperează cu optimistul ei: “las că revin, las că egalăm, las că batem”. Femeie îs morți tu nu vezi? Nu joacă nimic. “Las mă că egalăm după pauză”. Doamne ce aș vrea să fiu și eu la fel de pozitiv ca și ea. Nu-mi iese mereu, deși ei i-a ieșit uneori. 1-0 pentru ea. Rep.: Jucătorul preferat, din toate timpurile, de la Ceahlăul, pentru fiecare dintre voi? Irina: Pentru eleganță, finețe și rafinament, stil și joc nu poate fi altcineva decât Costel Enache. Din echipa de azi pentru muncă și dăruirea pe teren nimeni altul decât Cristian Copoţ Barb. Rareş: Of, în sfârșit o întrebare ușoară. Florin Axinia, jos pălăria, că uneori sunt și poet. Atacant cu asemenea atitudine pe teren rar s-a văzut sau o să se mai vadă la Piatra. În spiritul lui Axinia cred că avem astăzi un Cristi Barb în teren. Nu-i la fel, dar e maxim în dăruire pentru ce ne oferă vremurile actuale. Rep.: Cine este cel mai inspirat când vine vorba despre îndemnurile de susţinere a echipei? Care e “poetul’ dintre voi? Irina: Aici nu ne contrazicem, lucrăm împreună precum o echipă. Rareş: Firește ea ar fi. Dar uneori doamnele o lungesc și, dacă nu iese rima, strigăm “Ceahlăul” până răguşim. Rep.: Care este mesajul, fiecăruia, pentru echipă? Ce le cereţi jucătorilor şi staff-ului tehnic pentru sezonul care urmează? Irina: Pentru echipă: să se dăruiască pe teren. Noi fanii vedem când fac asta și îi apreciem. Pentru echipa de pe bancă: să fie profesionişti, să-și asume și să lupte pentru club. Pentru conducere: suntem recunoscători pentru toate eforturile depuse însă vreau să cred că este loc de mai bine. Noi vom fi mereu alături, voi dați-ne motive să fim. Rareş: Pentru echipă, vaiii e foarte simplu: le zic mereu de la copii la juniori, fotbalul o să vă răsplătească doar să nu-l păcăliți. Staff-ului: trebuie să fie conștient că în tribună sunt oameni care au văzut Ceahlăul-Juventus. Conducerea: trebuie să facă mai mult pentru fani, înainte să ceară aportul acestora pe stadion. Vă iubim maxim, vă respectăm, apreciem eforturile depuse, dar învățați să respectați suporterii și faceți tot ce vă stă în putință să-i apropiați de stadion. E greu să vezi fani ai grupărilor de Liga 3 cu materiale promo mult mai dezvoltate decât ce avem noi în Liga 2, e jenant uneori, cu toate astea trecem peste și vă susținem necondiționat pentru că “La bine sau la greu, galbeni-negri vom fi mereu”. Articole similare: Alexandru Anton se întoarce la CSM Ceahlăul