Vinerea Mare: Tradiții și Obiceiuri Ortodoxe

Vinerea Mare este recunoscută în tradiția ortodoxă ca fiind cea mai solemnă zi din calendarul creștin. Aceasta este o zi de reflecție și rugăciune, plină de semnificații profunde. Conform monitorulneamt.ro, pe lângă slujbele din biserici și obiceiul trecerii pe sub Sfantul Epitaf, în satele românești de altădată existau diverse tradiții, multe dintre ele mai puțin cunoscute astăzi.

În nordul Moldovei și anumite zone din Bucovina, bărbații purtau o cureluză neagră legată strâns la brâu în această zi. Acest gest simbolic reprezenta suferința asumata și postul ținut în tăcere. Curelusa era adesea confecționată din piele sau cânepă vopsită cu cenușă și la finalul zilei era așezată la icoană sau păstrată în casă ca un legământ de răbdare până la Înviere.

Un alt obicei legat de Vinerea Mare este vopsirea ouălor roșii. Deși astăzi ouăle sunt adesea vopsite în Sâmbăta Mare, în multe zone rurale ale României, ele erau vopsite în Vinerea Mare, ca simbol al meditației și smereniei. În lucrarea sa „Sărbătorile la români”, Simion Florea Marian menționează: „După datina veche, ouăle se roșesc în Vinerea Patimilor.” Ritualul vopsirii ouălor se realiza de obicei fără a vorbi, subliniind solemnitatea momentului.

Interesant este să menționăm legenda copacului folosit pentru crucea pe care a fost răstignit Iisus, care spun că, după moartea Mântuitorului, copacul și-a plecat frunzele în jos, ca semn de durere. Aceasta este o formă de spiritualitate populară care subliniază legătura dintre cer și pământ. Romulus Vulcanescu scrie despre copacul sacru ca simbol al suferinței și jertfei.

În Vinerea Mare, tradiția dictasează că copiii nu aveau voie să rupă ramuri din niciun pom, „ca să nu-l doară și pe el”, spuneau bătrânii. Pe scurt, Vinerea Mare este o zi a tăcerii care ne amintește de aceste obiceiuri, transformându-se astfel într-o formă de rugăciune colectivă pentru suferințele îndurate.