Noua lege privind sistemul public de pensii, 360/2023, care va intra în vigoare din luna septembrie, primită cu atâta speranță de pensionari, le dă mari bătăi de cap celor aflați în situația de a alerga după o adeverință, din care să reiasă numărul de ore suplimentare, al turelor de noapte, al premiilor sau al celui de al 13-lea salariu. Redacției Monitorul s-a adresat un angajat al fostei EGCL Roman, care a umblat săptămâni în șir după un astfel de act. A aflat că arhiva întreprinderii la care a lucrat se află la o firmă privată din Suceva, care i-a pretins, pentru eliberarea unei adeverințe o sumă exorbitantă. Absurdul situației intervine în condițiile în care avem un Minister al Digitalizării, care înghite fonduri uriașe și se laudă cu digitalizarea, dar într-un domeniu atât de important cum este acesta nu a fost în stare să conceapă o bază de date unitară, în folosul miilor de bătrâni neputincioși în fața unui sistem birocratic ostil. Daniel Pavăl, șef al Direcției Județene a Arhivelor Satului Neamț, a declarat pentru Monitorul că este în cunoștință de cauză cu problemele pe care le întâmpină oamenii. ”Toate dovezile ce pot modifica cuntumul pensiei se regăsesc în arhivele fostelor întreprinderi socialiste, desființate după 1990. Este vorba de sute de astfel de unități, mai mari sau mai mici. La unele dintre acestea le cunoaștem actualul deținător, dar aceștia sunt în număr foarte mic. Noi, ca instituție, am făcut o adevărată muncă de detectivi. Am întrebat tot felul de persoane care au avut legătură cu aceste întreprinderi, dar, din păcate, nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu arhiva acestor societăți, pentru că nu ne-au înștințat niciodată cu situația lor juridică după 1989, în special după privatizarea lor. Normal ar fi fost să ni se comunice oficial situația acestora. În cazul întreprindereilor intrate în faliment ar fi trebuit să aflăm numele lichidatorului judiciar. Se prezintă la noi foarte multe persoane care caută documente. Dacă persoana în cauză cunoaște numele întreprinderii după privatizare, reușim să-i mai ajutăm. Ne confruntăm cu situații dificile, în care persoane foarte în vârstă nu știu nici numele întreprinderii la care au lucrat. În cazul în care cunoaște numele societății, o trimitem la Oficiul Registrului Comerțului, pentru a i se spune numele lichidatorului judiciar, persoană care îi va indica unde a predat arhiva. Din 2012 au apărut operatori economici prestatori de servicii arhivistice, care, teoretic, prin lege, pot prelua de la lichidatorii judiciari arhiva societăților ce au intrat în faliment. Acești prestatori de servicii eliberează, contra cost, foștilor angajați, documente care le atestă drepturile salariale și vechimea în muncă. Taxele acestea sunt stabilite de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență cu avizul Arhivelor Naționale și, din câte spun pensionarii, sunt mari. Opinia mea ar fi că toți acești pensionari trebuie să se asocieze într-un ONG, care să ceară punerea în discuție a unor modificări legislative, fiind vorba despre o problemă socială atât de importantă, care vizează mii și mii de pensionari”, a declarat Daniel Pavăl, care apreciază că cele mai grele situații sunt cele în care nu se cunosc informații despre locul în care au ajuns arhivele – ”Avem acces la o platformă de interoperabilitate și, în linii mari, deținem o parte din informații, în care aflăm numele lichidatorului, pe care-l contactăm și de la care aflăm unde a predat arhiva”.