Cum polarizarea politică adâncește falia între cele două Romanii
În ultimul timp, s-a instaurat o convingere aproape unanimitară că alegerile recente s-au desfășurat într-un context în care societatea românească este divizată profund. Potrivit unor analize, această divizare seamănă cu o falie care separă România în două părți distincte, unele considerate „elitiste” și altele „populiste”. Se vorbește despre o Românie „proeuropeană” și una „antieuropenă”, despre o țară „orientată spre Vest” sau „spre Est”. Aceste etichete, notează monitorulneamt.ro, sunt folosite pentru a descrie diversele percepții asupra societății, principiile sau orientările politice ale populației.
Evoluția alegerilor locale, parlamentare și prezidențiale, pe parcursul ultimului an, precum și anularea scrutinului din 6 decembrie 2024, doar au agravant această faliere, adâncind disensiunea și înlănțuind soluțiile de reconciliere într-un punct de neîntors. Conform unor specialiști, noul președinte ales al țării a moștenit această împărțire, dar nu a propus până acum o cale clară de reunificare, ci doar declarații de intenție.
Analistul Andrei Marga explică, în lucrarea sa despre polarizare politică, că fenomenul este relativ nou în democrația românească. De la începutul anilor 2000, s-a observat o ascensiune a mediocrității în instituțiile publice, ceea ce a dus la instalarea unei adevărate prostocratii. Niveau-ul politic s-a consolidat pe o mentalitate de a considera politica ca pe o afacere, în care câștigul personal primează în fața dialogului constructiv. În această situație, polarizarea a devenit un instrument de consolidare a puterii, iar discursurile radicale au fost folosite ca mijloc de eliminare a adversarilor din sânul scenei politice.
Potrivit unui articol publicat pe Hot News, citat de monitorulneamt.ro, există o tendință de a considera că polarizarea și radicalizarea societății nu sunt decât efecte ale influențelor externe, în special ale propagandei rusești. Jurnalistul Cristian Grosu, autor al articolului, argumentează că România este profund divizată și că realitatea este distorsionată pentru a alimenta această fragmentare.
Analiza acestuia, afirmă sursa, merge până acolo încât justifică ideea existenței unei „reguli” conform căreia „cine nu este cu noi, este împotriva noastră”. În opinia sa, pentru a explica această situație, trebuie privit doar la radicalizarea electoratului PSD ca fiind rezultatul unor influențe exterioare și interne. Grosu susține că AUR și alte formațiuni extremiste sunt, de fapt, aripi ale PSD, și în același timp, acuză opoziția că și aceasta face parte din „aceeași mașinărie”. În plus, autorul menționează că și cazul lui Liviu Dragnea ar fi premergătorul formării AUR, omițând din discuție alte personalități precum Donald Trump, despre care presupune că e „pro-rus” sau „pro-suveranist”.
Potrivit unor observații, această dichotomie artificială între „pro-europeni” și „antioccidentali” face parte dintr-un discurs manipulator, menit să discrediteze anumite forțe politice. Dar domnul Grosu și alții ca el uită să recunoască faptul că și valorile democratice sunt criticate de o parte a populației, nu doar de adversari. În acest sens, autorii acuză că discursurile de ură și radicalismul au devenit normale în politica românească, iar opiniile diferite sunt tratate ca „război”.
De altfel, explicațiile privind supoziția unei „alițiuni” între toate formațiunile politice anti-PSD sunt prețuite ca pe adevărificat, dar ignoră faptul că România e marcată de o tendință de emigranție masivă, de îndatorare și un procent foarte ridicat de susținători ai UE și NATO, chiar dacă polarizarea politică amplifică aceste tensiuni. În același context, se amintește că, după alegeri, partidele ca PNL sau USR au pierdut procente din electorat, care, în loc să se reorienteze, s-au transferat către AUR și alte mișcări.
Conform unui alt punct de vedere, prezidentiile lui Klaus Iohannis au adâncit aceste despărțiri și au ajutat la perpetuarea unei atmosfere de conflict între cele două tabere. Implicarea CSAT în declararea „pericolului de siguranta națională” a polarizării politice, precum și inițiativele de interzicere a unor partide, sunt considerate, de unii comentatori, ca fiind pași spre o formă de „lovitură de stat”, care ar putea duce la abuzuri, și, în cele din urmă, la impunerea unui regim de reprimare politică.
Din punct de vedere istoric, spune filosoful și profesorul Andrei Marga, fenomenul de polarizare a apărut în România în anul 2004, odată cu alegerea lui Traian Băsescu, care a folosit aceste tensiuni pentru consolidarea puterii. În anii următori, aceste conflicte au permis construirea unui sistem prostocratic în care interesele personale rămân mai importante decât valorile democratice. Învățarea celor de acasă, consideră Marga, trebuie să pornească de la promovarea valorilor etice și morale, pentru a depăși această stare de fragmentare și pentru a readuce în prim plan dialogul civilizat, în locul conflictului.
Se pare că actuala polarizare reprezintă o provocare majoră, dar, potrivit experților, nu trebuie percepută ca un pericol iremediabil pentru siguranța națională, ci ca o criză de atitudine politică și civică, ce poate fi depășită prin reforme democratice și o schimbare profundă în mentalitate. Între timp, o serie de analize atrag atenția că această divizare artificială și conflictele generate trebuie combătute nu prin măsuri coercitive sau restricții, ci prin educație civică și responsabilitate morală.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
