Preotul Florin Tuscanu vorbeste despre istoria "Tetraevangheliarului de la Humor"

Preotul dr. Florin Tuscanu a adus în atenția publicului un eveniment editorial memorabil prin rubrica diurnă "Dreptul la Neuitare", publicată pe pagina sa de Facebook. Evenimentul marchează apariția "Tetraevangheliarului de la Humor" pe 17 iunie 1473, un manuscris de o importanță deosebită, scris la porunca lui Ștefan cel Mare.

Pe fila 265 verso a acestui manuscris se regăsește un text caligrafiat în limba slavonă, care în traducere spune: "Binecredinciosul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan voievod, domnul Țării Moldo-Vlahiei, a dat poruncă să se scrie acest Tetraevanghel cu mâna ieromonahului Nicodim și l-a dăruit mănăstirii de la Humor, intru pomenirea sufletului său și al părinților săi și al copiilor săi, egumen fiind atunci popa Gheorghe, și s-a săvârșit în luna iunie 17, în anul 6981 (1473)".

Mai departe, pe fila 266 verso se găsește portretul votiv al lui Ștefan cel Mare, considerat cea mai veridică imagine a marelui voievod. Manuscrisul a fost îmbrăcat în ferecătură, la porunca aceluiași voievod, în Mănăstirea Humorului. Pe prima pagină a ferecăturii, în limba slavonă, este scris: "Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a ferecat această Evanghelie în Mănăstirea de la Humor, în anul 6995 (1487), noiembrie 20".

Părintele dr. Florin Tuscanu relatează și despre istoria tumultuoasă a manuscrisului. În anul 1538, pentru a nu cădea pradă invaziei lui Soliman Magnificul, Evangheliarul a fost trimis în Transilvania și a fost în grija lui Petru Rareș timp de trei ani. În 1541, Petru Rareș l-a dus cu sine la Constantinopol și, după redobândirea domniei, l-a adus în anul celălalt la cetatea Sucevei, de unde a fost trimis înapoi la Mănăstirea Humor.

În 1653, Evangheliarul a fost capturat de cazaci, dar a fost recuperat de soldații generalului transilvănean Ioan Kemeny. Gheorghe Ștefan a răscumpărat cartea de la general și a returnat-o mănăstirii la 25 septembrie 1657. După exproprierile și desființările mănăstirilor bucovinene de către austrieci în 1783, manuscrisul a dispărut din atenție timp de aproape un veac.

În septembrie 1881, episcopul Melchisedec Ștefănescu redescoperă Evangheliarul la Mitropolia din Cernăuți. La cererea acestuia și a lui Ion Ghica, Mitropolia din Cernăuți a trimis manuscrisul la Academia Română pentru cercetare. A ajuns la Iași și apoi la București în dimineața zilei de 27 noiembrie 1881, fiind restituit Mitropoliei de la Cernăuți la începutul anului 1882.

Prin 1937, Evangheliarul a fost cercetat de mitropolitul Visarion Puiu la Muzeul arhidiocesan din Cernăuți. Între anii 1940 - 1948, a fost păstrat la Mănăstirea Dragomirna, iar între 1948 - 1957, a fost expus în muzeul aceleeasi mănăstiri. În 1957, a fost adus și expus în Muzeul Mănăstirii Putna.

Din 1971, manuscrisul este păstrat și expus la Muzeul Național de Istorie al României, iar la Mănăstirea Putna a fost expus un facsimil executat în 1973. Aceasta lungă și agitată istorie a „Tetraevangheliarului de la Humor” reflectă atât importanța sa istorică și culturală, cât și eforturile depuse pentru conservarea sa de-a lungul secolelor.