Sfinții Constantin și Elena, sărbătoriți în România pe 21 mai - primii împărați creștini, trecuți în calendarul ortodox ca sfinți. Ziua în care nu se muncește pe câmp și se pazește turma de oi, deoarece se crede că o invazie de păsări dăunătoare va avea loc. Tradiții și superstiții legate de această zi în care se sărbătorește și păsările de pădure, cunoscută și ca "Constantin Graur" sau "Constantinul Puilor". Tot acum se fac pregătiri pentru sezonul pășunatului, se măsoară laptele de la oi și se alege baciul care va

În fiecare an, pe data de 21 mai, Biserica Ortodoxă îi pomeneste pe Constantin și mama sa, Elena, aceștia fiind primii împărați creștini. Această dată este celebrată pentru marea lor contribuție la răspândirea și înflorirea creștinismului. Datorită acestor fapte, Constantin și Elena au fost trecuți în rândul sfinților și sunt socotiți "întocmai cu Apostolii". Potrivit tradițiilor populare, în această zi este oprită munca în ogoare, nu se sapă și nu se plivesc ierburi, deoarece se crede că va avea loc o invazie de păsări dăunătoare. Se spune că această zi este rezervată pentru sărbătorirea Sfântului Constantin și a păsărilor de pădure, obicei cunoscut sub numele de Constantin Graur sau Constantinul Puilor. Conform credințelor, tot ce se seamănă după ziua Sfântului Constantin se va usca. De aceea, se considera că ultima zi în care se mai poate semăna porumbul, ovăzul și meiul este ziua de Constantinul Puilor. În această zi, păstorii iau decizia de a alege baciul, de a stabili locul unde se vor face stânele și persoanele care vor avea grijă de animale pe timpul pășunatului. Un alt obicei întâlnit în această zi este măsurarea și însemnarea laptelui de la fiecare oaie, pentru a se ști exact cine este proprietarul. Această practică are scopul de a evita orice nesincronizare în distribuirea laptelui. Sărbătoarea Sfântului Constantin și a mamei sale, Elena, este una importantă în calendarul creștin ortodox, aducând o pioșenie profundă și o aducere aminte a celor care au adus creștinismul în prim plan. Tradițiile și obiceiurile rămân vii în rândul poporului, aceasta fiind o oportunitate de a păstra valorile și credințele noastre.