Ziua de 24 iunie 2025: între sărbătoarea religioasă și tradițiile populare ale sânzienelor

Pe 24 iunie, românii sărbătoresc atât nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cât și sărbătoarea populară a sânzienelor, care a căpătat un caracter magic și cultural de-a lungul timpului. Potrivit monitorulneamt.ro, această zi aduce o suprapunere între evenimente religioase și tradiții ancestrale, iar lumea din zonele rurale păstrează cu atenție obiceiurile legate de sânziene.

Biserica Ortodoxă și cea Catolică marchează pe 24 iunie nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, singurul sfânt a cărui zi de naștere este celebrată în mod oficial. Ioan este considerat pentru pregătirea poporului pentru venirea lui Hristos și are origini în Evanghelii și cultul creștin universal. Cu toate acestea, în cultura populară, această zi a fost în timp asociată mai mult cu magia, natura și dansurile zânelor.

Conform unor tradiții locale, sânzienele sunt ființe supranaturale, zâne ale câmpurilor și aerului, frumoase, dar puternice dacă sunt nesocotite. Se pare că ele plutesc în aer, dansează în cercuri și pot aduce noroc sau blestemi, în funcție de comportamentul oamenilor. Numele lor este adesea legat de zeița Diana sau de termenul latin „Sancta Dies”, însă, în pracică, au devenit un simbol al verii, fertilității și echilibrului dintre om și natură.

În zonele rurale, obiceiurile sunt foarte importante. În dimineața zilei, fetele culeg flori galbene de sânziene, considerate sacre și pline de puteri magice. Acestea sunt folosite apoi pentru a crea coronite pentru păr, menite să atragă dragostea și norocul, sau sunt agățate la icoane și la uși pentru protecție. Fetele nemăritate își pun coronitele sub pernă, sperând să-l viseze pe ursitul lor, iar dacă coronita rămâne prinsă pe coama casei, fata se va mărita curând, notează monitorulneamt.ro.

Se povestește că, în noaptea de dinaintea Sânzienelor, se deschid porțile dintre lumi, iar zânele dansează, iar cine le vede riscă să își piardă cumpătul sau să înghețe de frică. În schimb, cei care respectă aceste tradiții pot fi binecuvântați cu daruri. La ṭărâu, se aprind focuri ritualice, spre purificare și protecție, iar tinerii sar peste flăcări pentru sănătate, conform tradiției.

În plus, este considerat un semn de noroc dacă plouă în această zi, simbolizând mânia sânzienelor, sau dacă soarele strălucește, visurile prind viață. Pentru bunăstare, oamenii lasă ofrande precum pâine, lapte și flori în poieni sau la răscruci, ca o formă de respect față de zâne și pentru a evita nenorocirile legate de secetă sau boli ale animalelor.

Potrivit sursei menționate, în anumite zone, precum Bărăganul, Transilvania și Moldova, se aprind focuri în ajun, și se desfășoară dansuri în jurul lor, fiind un ritual de curățare și protecție. Se sar peste foc, în speranța de a avea un an sănătos, iar dacă un cuplu sare împreună, iubirea lor va fi protejată de zâne.

Concluzia este că noaptea de Sânziene păstrează o ambiguitate între religie și magie, simbolizând o punte între spiritualitatea creștină și credințele arhaice, arată sursa citată. Astfel, tradițiile legate de flori, spețe magice și respectul pentru natură continuă să fie importante în cultura românească, chiar dacă în același timp, sărbătoarea religioasă devine tot mai subtilă în conștiința populară.