Riscul de cădere legat de suprasolicitarea creierului
Agingul și boala Parkinson forțează creierul să se afle în „suprasolicitare” pentru a menține echilibrul, conducând paradoxal la un risc mai mare de cădere. Deși adulții tineri recuperează eficient de la deranjamentele de echilibru cu un răspuns neural în două etape, populațiile mai în vârstă arată o activitate masivă a creierului și a mușchilor chiar și pentru alunecări minore. Această implicare neurală crescută sugerează că creierul depune mai mult efort, dar produce recuperări fizice mai puțin robuste, conform neurosciencenews.com.
👉 Diferențe în răspunsul cerebral și muscular la dezechilibre
Un studiu recent privind adulții mai în vârstă, cu și fără Parkinson, publicat în eNeuro, a descoperit că aceste populații au răspunsuri cerebrale mai mari și mai multe semnale musculare chiar și atunci când deranjamentele de echilibru sunt mici. Lena Ting, de la Universitatea Emory, a spus: „Recuperarea echilibrului necesită mai multă energie și implicare din partea creierului în aceste populații. Am constatat că, atunci când oamenii necesită o activitate cerebrală mai mare pentru a menține echilibrul, au o abilitate mai puțin robustă de a-și recupera echilibrul.”
👉 Legătura dintre activitatea musculară și performanțele de echilibru
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că atunci când persoanele în vârstă activează un mușchi pentru a-și recupera echilibrul, mușchii opuși se îngustează. Gradul în care oamenii își îngustează mușchii a fost, de asemenea, legat de performanțele mai slabe de echilibru. Aceștia subliniază că abordarea tehnică a studiului ar putea avea implicații clinice ca o metodă mai precisă de a evalua dacă cineva este în risc de recuperare slabă a echilibrului.
Ting menționează că mai au de lucru pentru a optimiza abordarea, dar adaugă: „Este posibil să putem determina dacă cineva are o activitate cerebrală crescută pur și simplu evaluând activitatea musculară după ce i-a fost tras un covor de sub picioare.” Această metodă ar putea ajuta la identificarea persoanelor aflate în risc înainte de a cădea, care ar putea beneficia de antrenamente de echilibru și exerciții.
Este o chestiune de eficiență neurală. Acest studiu arată că atunci când creierul tău trebuie să funcționeze la 100% doar pentru a gestiona o alunecare mică, nu are „rezervă” pentru deranjamente majore, ceea ce duce la o recuperare mai puțin robustă. Surprinzător, nu. Cercetătorii au constatat că atunci când oamenii își îngustează mușchii opuși pentru a se stabiliza, performanța echilibrului se înrăutățește.
Prin măsurarea modului în care mușchii reacționează la o schimbare bruscă a solului, oamenii de știință pot acum „vedea” cât de mult muncește creierul tău. Acest lucru ar putea ajuta la identificarea indivizilor aflați în risc cu ani înainte de a avea loc o cădere periculoasă.
