Tinitusul poate fi legat de un neurotransmițător esențial
Un nou studiu sugerează că neurotransmițătorul serotonina, cunoscut pentru rolul său în reglarea stării de spirit, ar putea influența severitatea tinitusului. Conform cercetărilor efectuate pe șoareci de către oameni de știință din SUA și China, creșterea semnalizării serotoninei într-un circuit specific al creierului a intensificat comportamentele asociate cu această tulburare neurologică, potrivit sciencealert.com.
👉 Rolul serotoninei în reglarea simptomelor tinitusului
Serotonina este adesea vizată pentru a reduce simptomele depresiei și anxietății, iar această descoperire ar putea contribui la dezvoltarea unor tratamente care să amelioreze aceste condiții fără a agrava tinitusul. “Am suspitat că serotonina este implicată în tinitus, dar nu înțelegeam exact cum. Acum, folosind șoareci, am găsit un circuit specific al creierului care implică serotonina și care se leagă direct de sistemul auditiv, și am descoperit că poate induce efecte asemănătoare tinitusului”, a declarat neurobiologul Zheng-Quan Tang de la Universitatea Anhui din China.
“Când am oprit acel circuit, am reușit să ameliorăm semnificativ tinitusul. Aceasta ne oferă o imagine mult mai clară asupra a ceea ce se întâmplă în creier – și indică noi posibilități pentru tratament.” Tinitusul este de obicei definit ca un zgomot “fantomă” auzit doar de pacient, adesea un țiuit, un șuierat, un zumzet sau o pulsație. Unele dintre mecanismele subiacente sunt cunoscute, cum ar fi pierderea auditivă sau acumularea de ceară în urechi, dar în multe cazuri pare a fi o problemă neurologică, generată nu la urechi, ci în sistemul auditiv al creierului.
👉 Legătura dintre tinitus și tulburările de dispoziție
Este greu de descris suferința neîncetată a unui sistem auditiv care pur și simplu nu se oprește, dar mulți pacienți raportează și depresie, anxietate și idei suicidare. Tratamentele pentru aceste tulburări de dispoziție implică adesea un tip de medicamente numite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), care blochează reabsorbția serotoninei în neuroni, crescând semnalizarea serotoninei. Deși mai multe studii din ultimele decenii au implicat serotonina în tinitus, dovezile directe ale unei legături și ale unui mecanism au fost insuficiente.
Pentru a investiga acest mecanism, cercetătorii au proiectat un experiment pe șoareci. Mai întâi, au cartografiat calea de la nucleul raphe dorsal, o regiune producătoare de serotonină din trunchiul cerebral, până la nucleul cohlear dorsal, o regiune auditivă. Această cale ajută la reglarea modului în care semnale sonore sunt procesate în creier.
Apoi, au modificat genetic șoarecii astfel încât să poată folosi fie lumină, fie medicamente pentru a activa neuroni care eliberează serotonină în nucleul raphe dorsal. Șoarecii cu circuite de serotonină activate și șoarecii de control au fost apoi testați folosind mai multe paradigme pentru a observa dacă se comportau într-un mod care sugerează că experimentau un sunet subiectiv. Unul dintre cele mai relevante indicii a fost incapacitatea de a percepe intervale de tăcere într-un sunet redat șoarecilor – un substitut folosit pe scară largă pentru tinitus în studiile pe animale.
“Când stimulezi acești neuroni serotonergici, putem observa că stimulează activitatea în regiunea auditivă din creier”, spune neurobiologul Laurence Trussell de la Universitatea de Sănătate și Știință din Oregon. “Am observat, de asemenea, că animalele se comportau de parcă auzeau tinitus. Cu alte cuvinte, produce simptome pe care ne-am aștepta să fie experimentate ca tinitus la oameni.” Când au folosit instrumente inhibitoare pentru a opri complet acest circuit serotonergic către auditiv, comportamentul asemănător tinitusului în șoareci a scăzut. Iar, în final, când au folosit zgomot puternic pentru a induce tinitus, șoarecii s-au comportat la fel ca atunci când activitatea serotoninei era crescută.
👉 Implicarea directă a circuitului serotonergic în generarea tinitusului
Rezultatele sugerează că legătura între serotonină și tinitus este reală și că acest circuit cerebral ar putea juca un rol direct în generarea sunetelor fantomă experimentate de pacienți, ceea ce necesită investigații suplimentare pe subiecți umani. De asemenea, sugerează că gestionarea depresiei sau anxietății care se prezintă împreună cu tinitus necesită o manevrare și un tratament atent. “Studiul nostru sugerează un echilibru delicat”, spune Trussell. “Ar putea fi posibil să dezvoltăm medicamente specifice pentru celule sau regiuni ale creierului care să direcționeze creșterea serotoninei în unele regiuni ale creierului, dar nu și în altele. În acest fel, ar putea fi posibil să separăm efectele benefice și importante ale antidepresivului de efectele potențial dăunătoare asupra audierii.” Descoperirile au fost publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Dacă această poveste a stârnit îngrijorări sau aveți nevoie să discutați cu cineva, vă rugăm să consultați această listă pentru a găsi o linie de asistență pentru crize disponibilă 24/7 în țara dvs. și să căutați ajutor.
